Sursă: Emaramures.ro
O documentare amplă realizată de Robert Cotoș pentru cotosra.ro readuce în atenția publicului repere esențiale din istoria confesională a municipiului Baia Mare, evidențiind două lăcașuri de cult emblematice pentru perioada interbelică și postbelică.
Citește și: Parohia Buna Vestire din Târgu Lăpuș a lansat proiectul Catehetul săptămânii
Prima imagine prezentată în această analiză ilustrează fosta Catedrală Episcopală Greco-Catolică din Baia Mare, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Construcția acestei biserici a fost ridicată între anii 1905 și 1911, sub coordonarea protopopului Alexandru Breban, a cărui fotografie o regăsiți alături. Prin eforturile și donațiile credincioșilor români greco-catolici, edificiul a devenit ulterior, în 1930, Catedrala Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș. În toamna anului 1948, regimul comunist a scos în afara legii Biserica Română Unită cu Roma, confiscând catedrala și trecând-o în folosința Bisericii Ortodoxe Române. De atunci, această clădire nu a mai fost retrocedată proprietarilor de drept, rămânând un punct sensibil pentru comunitatea greco-catolică băimăreană.
Istoria și schimbările din patrimoniul religios al Baia Mare
Al doilea reper istoric prezentat este Turnul „Sfântul Ștefan” și prima biserică ortodoxă din oraș. Până în anii 1920, credincioșii ortodocși reprezentau o minoritate în Baia Mare. În 1921, a fost constituită prima parohie ortodoxă, iar în 1922, municipalitatea a oferit sala de sport a fostului gimnaziu pentru slujire. După ample lucrări de adaptare, în 1926, această sală a devenit biserică, având hramul „Sfântul Nicolae”. Sfințirea oficială a avut loc în 8 septembrie 1929, iar biserica a devenit centru spiritual pentru ortodocșii din oraș în perioada interbelică. În 1948, însă, regimul comunist a confiscat și această clădire, actul fiind o realitate istorică indubitabilă, pe care trebuie să o asumăm cu demnitate și corectitudine.
Este esențial ca trecutul acestor edificii să fie privit cu respect și adevăr, pentru a evita interpretări eronate sau dispute inutile. În spațiul public, informația corectă și documentată trebuie să fie fundamentul dialogului, iar memoria comunităților trebuie păstrată cu respect și responsabilitate.
Respectul pentru adevărul istoric în patrimoniul sacru
Trecutul acestor monumente trebuie să fie asumat cu demnitate, pentru a păstra identitatea spirituală a orașului și pentru a promova o conviețuire bazată pe respect reciproc. În fața disputelor, responsabilitatea noastră este de a informa corect și de a învăța din lecțiile istoriei, pentru a construi o comunitate unită în diversitate.
Fiecare edificiu are o poveste, iar această poveste trebuie spusă cu sinceritate, fără omisiuni sau distorsiuni. Doar astfel putem păstra vie memoria celor care au ctitorit și au contribuit la identitatea spirituală a Baia Mare, pentru generațiile viitoare.