Irina Petraș, criticul literar și președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, își marchează locuirea printr-o nouă antologie, intitulată „Poemele Transilvaniei”, apărută în 2025 la Editura Școala Ardeleană.
Cartea adună poezii ce reflectă sufletul și identitatea regiunii, fiind o expresie a locuirii, istoriei și memoriei transilvane. Pentru Doamna Petraș, locuirea înseamnă mai mult decât o casă: este un pom cu umbră, dealuri și rădăcini adânci în pământul strămoșesc.
Citește și: Un elev a amenințat colegii cu o brichetă la Liceul Tehnologic Special din Baia Mare
Antologia cuprinde poezii despre vatră, istorie, dor, durere și speranță, toate într-un spirit solemn și nostalgic. Profesorul Mircea Zaciu o consideră o expresie a sentimentului difuz și fierbinte al Transilvaniei, ca sângele ce pulsează în venele locului.
Poemele Transilvaniei: o antologie ce reflectă sufletul regiunii
Recenta antologie a fost gândită de Irina Petraș pentru a celebra și păstra memoria locurilor și oamenilor din Transilvania. Ea descrie această regiune ca un spațiu al memoriei, al istoriei și al speranței, un loc de împăcare și neîmpăcare, de viață lungă și de fiecare zi.
- Poeme despre locuire și vatră
- Reflecții asupra istoriei și restriștei
- Portrete ale oamenilor de soi
- Teme ale dorului și speranței
- Imaginea solemnă a Transilvaniei
Sufletul poeților din Maramureș pentru Transilvania
Din grupa poeților maramureșeni, nouă autori au contribuit cu creații pline de sensibilitate, într-un film difuzat online, apreciat de critici și cititori. Aceștia sunt poeți consacrați, cu cărți bine comentate, reprezentând filiala locală a Uniunii Scriitorilor din România.
Lista poeților include nume precum Alexa Gavril Bâle, Florica Bud, Elena Cărăușan, Rodica Dragomir, Ștefan Jurcă și Betty, fiecare exprimând în poezie iubirea pentru Transilvania și pentru rădăcinile lor din Maramureș.
Alexa Gavril Bâle evocă nedespărțirea de țară, simțind cum „zori ce se amestecă cu pulberea drumului/strigăt și răstrigăt din vechime/străbat ținuturi și veacuri călare pe același cal”.
Florica Bud surprinde frumusețea naturii și a simbolurilor locale, precum frunzele de rugă, în timp ce Elena Cărăușan aduce un elogiu Clujului, orașul unde s-a lăsat respirația tinereții.
Rodica Dragomir evocă un neam vechi și mândru, prin cuvintele despre tatăl său, iar Ștefan Jurcă își exprimă identitatea în peisaje și momente din copilărie, cu pădurea și apa ca simboluri ale vieții.
Acești poeți, prin creațiile lor, reușesc să decanteze sufletul liric al Transilvaniei, păstrând vie memoria și identitatea acestei regiuni.
Reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România continuă să promoveze și să valorizeze această moștenire literară, contribuind la păstrarea și promovarea spiritului transilvan în rândul cititorilor și al publicului larg.