Sursa foto: mediafax.ro
Sursă: Mediafax.ro
În regiunea estului Mediteranei, competiția pentru controlul gazelor naturale a intrat într-o nouă etapă. Dacă anterior principalul obiectiv era stabilirea drepturilor asupra zăcămintelor, acum accentul se mută pe infrastructura de transport și procesare, conform El País.
Egipt dispune de instalații de lichefiere a gazelor (GNL) capabile să exporte pe scară largă, fiind avantajul principal în această cursă. Terminalele de la Idku și Damietta permit Egiptului să primească, să lichefieze și să exporte gaze naturale, inclusiv din zăcămintele israeliene Leviathan și Tamar. În plus, Cipru a încheiat un acord cu Egiptul pentru reexportarea gazelor sale naturale, iar infrastructura egipteană a fost extinsă prin închirierea de nave plutitoare pentru regazificare.
De ce contează infrastructura de gaze în disputa din Mediterana?
Controlul infrastructurii energetice devine la fel de important precum deținerea zăcămintelor, explică Cyril Widdershoven, de la Blue Water Strategy. Egiptul are avantajul de a putea exporta GNL, însă vulnerabilitățile legate de conflictele regionale și scăderea producției interne pot afecta această strategie.
- Egiptul are instalații de lichefiere și regazificare funcționale
- Deține zăcăminte de gaze israeliene Leviathan și Tamar
- Construirea infrastructurii noi ar necesita aproape un deceniu și miliarde de dolari
- Conflictele regionale au influențat importurile de gaze din Israel
- Egiptul folosește o parte din infrastructură pentru piața internă
Strategia Turciei în competiția pentru gazele din Mediterana
Turcia adoptă o abordare diferită, vizând transformarea într-un hub regional de gaze. Ankara diversifică sursele de aprovizionare, dezvoltă gazoducte, crește producția internă și extinde capacitățile de stocare. Poziția geografică îi oferă un avantaj major, fiind la intersecția Rusiei, Europei și Orientului Mijlociu.
Relațiile cu Rusia și Iranul îi permit Turciei acces la resurse importante, iar cele cinci terminale de regazifiere îi facilitează importul și distribuția gazelor în regiune. Astfel, Turcia încearcă să devină un centru de distribuție pentru gazele din zona mediteraneană și nu doar un consumator.
În concluzie, disputa pentru controlul gazelor din estul Mediteranei nu mai vizează doar resursele, ci și infrastructura care le permite transportul și comercializarea, ceea ce face ca această competiție să fie una strategică pentru întreaga regiune.